(3) Un necunoscut

Este un om deosebit, aş putea spune că se apropie extrem de mult de ideal, deşi are calităţi şi defecte ca orice om.
Destul de înalt, iese în evidenţă prin părul lung şi barba şi mustaţa care uneori îl fac să fie confundat cu un student la teologie. În aparenţă este o fire retrasă şi timidă, poate chiar un pic sobră. Însă are un suflet cald şi iubeşte nespus de mult natura. Adoră să cutreiere munţii şi pădurile, să escaladeze stâncile. În realitate preţuieşte libertatea şi nu ţine cont de prea multe reguli. În mijlocul naturii poate fi confundat foarte uşor cu un haiduc, iar prezenţa lui mă binedispune.
Mi se pare că mă regăsesc în acest om… Sper să-l găsesc şi în realitate şi sper că ne vom înţelege bine.

Tabăra de Reviste Şcolare şi Jurnalism Ciric – Iaşi, septembrie 2005