(4) Călătorie în Muzeul Apelor din Fălticeni

Miercuri am fost într-o excursie în Neamţ, în cadrul Taberei de Reviste Şcolare şi Jurnalism. Dintre toate locurile vizitate, ţin să precizez Muzeul Apelor “Mihai Băcescu” din Fălticeni. Acesta m-a impresionat cel mai mult.
În mijlocul celei mai mari dintre încăperi se află primul glob pământesc care deţine detaliile reliefului acvatic. Alături de el, într-un colţ, suspendat, se găseşte satelitul natural al Terrei, realizat în dimensiuni proporţionale. Studierea cu atenţie a reliefului planetei noastre m-a făcut să visez la valurile spumoase ale oceanului, la falezele stâncoase şi munţii înalţi, acoperiţi de păduri. Deja mintea mea nu se mai afla în sala cu pricina. În momentul în care m-am depărtat pentru a privi în ansamblu cuplul Lună – Pământ imaginaţia m-a purtat în spaţiul cosmic, printre licăririle unei infinităţi de stele aflate la un număr enorm de ani lumină depărtare. Contemplam imensitatea Universului şi mai aveam un pic până să mă imaginez alături de luptătorii din ultima serie a serialului de desene animate Sailor Moon.
Apoi am intrat în sala acvariilor. Liniştea din jur mă făcea să mă simt ca şi cum aş fi fost Michiru Kaioh (Sailor Neptun) contemplând alături de Haruka Tenou (Sailor Uranus) un mediu similar. Am început să simt aceeaşi profunzime şi imensitate a apelor marine, pînă în momentul în care iluziile mi-au fost spulberate. Am constatat condiţia animalelor captive, ce erau sortite să stea toată viaţa închise în nişte cutii de sticlă. Am resimţit o tristeţe adâncă.
Mai mult n-am putut sta în muzeu, căci vizita se terminase şi trebuia să ne întoarcem la autocar. Oricum, cert este că mica incursiune în lumea viselor din Muzeul Apelor a fost una cel puţin interesantă… Păcat că nu a fost mai lungă.

Tabăra de Reviste Şcolare şi Jurnalism Ciric – Iaşi, septembrie 2005