Discrepanţa dintre esenţă şi aparenţă
26/08/2006
Desenele animate pot fi considerate o modalitate modernă de umplere a timpului în copilărie, o alternativă la basme şi poveşti citite din cărţi sau la treburile gospodăreşti mai mult sau mai puţin minore. Ca şi basmele, aceste animaţii par inocente la o primă vedere. Însă în esenţa lor se ascunde o lume întreagă de simboluri şi semnificaţii, de morale specifice fiecărui popor în parte, elemente ce sunt transmise în inconştientul copiilor.
În cazul basmelor, un exemplu elocvent l-ar putea constitui Harap Alb de Ion Creangă, basm cult cu o gamă largă de semnificaţii, studiat şi răsstudiat în şcoli. De fapt, s-ar putea da orice exemplu de astfel de creaţie inspirată de cultura şi civilizaţia tradiţională, de la Legenda Ciocârliei la basmele Făt-Frumos din Lacrimă sau Ileana Cosânzeana. Culte sau populare, aceste opere, dedicate mai ales copiilor, ascund o vastitate de simboluri şi semnificaţii.
La fel se poate spune şi despre unele desene animate care au o influenţă pozitivă prin exemplele oferite şi prin moralitate. În această categorie pot intra atât cele inspirate de literatură, cum ar fi Aventurile lui Nils Holgersson, cât şi altele, inspirate de cultura şi civilizaţia unui popor sau, pur şi simplu, de imaginaţia creatorului. Din această ultimă categorie ne vom opri la celebrul serial de animaţii Sailor Moon.
Structurat în 5 serii ce însumează 200 de episoade, se poate spune că desenul animat a fost inspirat atât de mitologie, în special cea japoneză, cât şi de ştiinţe precum astronomia şi astrologia. În centrul „firului epic” se află iubirea dintre prinţesa Lunii, Serenity şi prinţul Pământului, Endymion, ale căror nume conţin substrate etimologice sugestive.
Usagi Tsukino (Sailor Moon şi, totodată, prinţesa Serenity), personajul principal, pare o adolescentă naivă şi influenţabilă, dar în esenţă este o fire puternică, capabilă să treacă peste toate obstacolele, atât pentru împlinirea iubirii, cât şi pentru salvarea Terrei, ba chiar a întregii galaxii şi a întregului univers. De fapt, desenul animat urmăreşte evoluţia şi maturizarea acestui personaj. Luptele pe care le duce cu tot felul de inamici de pe diverse planete şi în diverse circumstanţe sunt simbolice şi au rolul de a întări caracterul personajelor, de a le evidenţia trăsăturile şi de a le ţine unite. Ca şi operele literare, acest desen animat are o profundă semnificaţie şi influenţă asupra mentalităţii copiilor care îi acordă atenţie şi îl înţeleg cât de cât. Spre deosebire de literatură, acest tip de creaţie are avantajul de a se putea folosi şi de audio-vizual. Iar în varianta originală, limbajul şi tehnicile folosite se îmbină perfect pentru a accentua mesajul transmis.
Cele mai importante personaje secundare apar pe parcurs, fiecare din ele aducându-şi contribuţia la evoluţia personajului principal şi a acţiunii. Amy Mizzuno (Sailor Mercur), Rey Hinno (Sailor Marte), Makoto Kino (Sailor Jupiter) şi Minako Aino (Sailor V, apoi Sailor Venus) sunt luptătoarele care apar în prima serie şi care vor fi prieteni de nădejde ai lui Usagi pe tot parcursul serialului. Fiecare dintre acestea reprezintă un anume tip uman, surprins de-a lungul evoluţiei, în paralel cu cel al personajului principal. Amy este fata deosebit de inteligentă, apropiindu-se de un geniu neînţeles, Rey este reprezentanta unui temperament vulcanic, fiind totodată şi iniţiată în taine sacre ale universului, Makoto este o persoană puternică, agresivă, dar totodată jovială, sensibilă şi bună bucătăreasă, iar Minako este cochetă, amabilă, un pic distrată, încercând tot soiul de activităţi artistice. În firea acestor personaje se ascund, de fapt, principalele atribute conferite de ştiinţa ocultă a astrologiei planetelor a căror denumire o poartă în numele de luptătoare sailor: Mercur, Marte, Jupiter, Venus. Acest aspect este valabil şi în cazul personajului principal, Sailor Moon („moon”=lună), cât şi a personajelor secundare ce se alătură în seriile următoare: Sailor Neptun, Sailor Uranus, Sailor Pluto, Sailor Saturn. Mai reci şi mai distante, aşa cum sunt şi planetele exterioare faţă de Soare, aceste personaje sunt înconjurate de o aură de mister. Michiru Kaioh (Sailor Neptun) posedă atât o intuiţie de excepţie, cât şi calităţi artistice deosebite: este o talentată pictoriţă şi violonistă. Haruka Tenou (Sailor Uranus), aflată mereu alături de Michiru, este o fire independentă, se îmbracă şi se poartă ca un băiat, participă la cursele de maşini. Setsuna Meioh (Sailor Pluto) apare în momente cheie ale serialului, ea fiind, de altfel, şi posesoarea cheii timpului, după cum şi Pluto este cea mai lentă dar şi cea mai îndepărtată planetă a sistemului solar. De asemenea, aceste trei personaje sunt deţinătoarele celor trei obiecte sacre din mitologia japoneză: oglinda, sabia, respectiv, giuvaierul, considerate a fi talismane ale unor inimi pure.
O prezenţă stranie, uneori sinistră o reprezintă Hotaru Tomoe (Sailor Saturn), personaj dual, ce stăpâneşte misterul morţii şi vieţii, suferind profunde şi majore transformări ce produc suferinţă, fiind un copil, însă mult prea matur şi dezvoltat din punct de vedere intelectual şi spiritual pentru vârsta ei. În serial apare şi Chibiusa (Sailor Chibimoon), fiica din viitor a lui Usagi Tsukino şi Mamoru Jiba (Mascatul în Frac, Cavalerul Lunii şi prinţul Endymion), ca personaj secundar având rol nu numai în dezvoltarea personajului principal, ci şi în trezirea conştiinţei asupra faptului că acţiunile din prezent au o rezonanţă puternică în viitor. Prezenţa ei mai poate fi interpretată şi drept confirmare a teoriei apriorismului, întrucât ea călătoreşte dintr-o dimensiune temporală în alta. Un rol major îl are pisica Luna, îndrumător al luptătoarelor Sailor şi însoţitoare pretutindeni a lui Usagi; la fel şi motanul Artemis, perechea Lunei, însoţitor al lui Minako. Din fiecare episod se poate desprinde câte o morală, fiecare întâmplare din viaţa personajelor are rol moralizator, aspect ce uneori este concretizat în replici, mai ales ale Lunei.
La o analiză atentă, sunt foarte multe aspecte ale serialului ce pot da un exemplu pozitiv. Chiar şi personajele negative posedă trăsături pozitive, uneori fiind chiar înnobilate de acestea, ca în cazul luptătoarei Sailor Galaxia, din ultima serie, care se sacrificase pe sine închizând Haosul în propriul trup pentru a salva cândva universul. Personajele negative sfârşesc prin a-şi primi pedeapsa binemeritată pentru faptele lor, dar şi prin a fi iertate şi salvate de la pieire de Sailor Moon, fiind oferit astfel un exemplu de puritate, altruism şi iertare a semenilor, bunăvoinţă faţă de lumea înconjurătoare. Iar acesta nu este singurul exemplu pozitiv. În spatele fiecărui personaj se ascunde ceva profund, ceva ce poate fi aplicat în viaţa reală pentru a avea consecinţe plăcute.
Cu siguranţă că Sailor Moon nu este singurul desen animat cu o asemenea încărcătură, mai sunt multe altele. Trebuie doar să fim deschişi şi să vrem să vedem părţile bune în fiecare lucru, iar acest mesaj în sine este transmis de multe creaţii ce se adresează în special copiilor, într-un limbaj ce poate fi pe înţelesul lor. Folosită în mod eficient, arta desenelor animate poate oferi o gamă mult mai largă şi mai complexă de mijloace de transmit
ere a mesajelor decât basmele şi povestirile scrise în cărţi pentru copii. Muzica, mimica şi gesturile personajelor, tonul vocii, aspectul fizic, îmbrăcămintea, culorile folosite sunt menite să accentueze mesajul transmis prin caracterul personajelor şi acţiunile lor. În acest mod, desenele animate pot cuprinde o arie vastă de semnificaţii şi simboluri.
