Politica, mizerie materialistă sau spiritualitate?
26/08/2006
Ce înseamnă conceptul de politică? Ce înseamnă politică în România zilei de azi? Ce ar trebui să însemne politica? Iată o serie de întrebări care ne frămîntă pe unii mai mult, pe alţii mai puţin, întrebări referitoare la un termen pe care-l întîlnim însă aproape peste tot pe unde mergem.
La ora de sociologie am învăţat că există trei tipuri de politicieni: politicieni profesionişti, politicieni fără avere şi politicieni de ocazie, aşa cum sîntem fiecare dintre noi. Un stat în care lucrurile să decurgă bine ar trebui să fie condus de prima categorie care, conform definiţiei, se referă la acei politicieni care nu sînt nevoiţi să obţină o remuneraţie pentru activitatea lor politică, care nu trăiesc “din” politică, adică nu caută să-şi folosească dominaţia în propriile interese. Problema actuală este că nu toate statele sînt conduse de persoane care să corespundă acestui model, cel mai apropiat şi mai accesibil exemplu din această categorie fiind “scumpa” noastră ţărişoară: România. Cei mai mulţi dintre noi sunt nemulţumiţi de cei care ne conduc, de faptul că aceştia sunt corupţi, sunt “politicieni fără avere“ care caută să se îmbogăţească din politică. În loc să se preocupe de “meseria” lor, care implică o mare responsabilitate, cei mai mulţi apar în emisiuni televizate, talk-show-ri, pentru a demonstra cît de corecţi şi incoruptibili sunt ei şi pentru a muta “măgăreaţa” pe capul altora: alţii se fac vinovaţi de ce se întîmplă rău în această ţară. Toată lumea aşteaptă să primească ceva: oamenii de rînd aşteaptă politicieni profesionişti să vină la putere, politicienii aşteaptă mandatul următor pentru a-şi umple buzunarele pînă atunci, dar nimeni nu face nimic. Ori nu asta e atitudinea corectă: dacă vrem ca ceva să se schimbe în bine, trebuie să acţionăm, nu să stăm şi să aşteptăm să pice totul din Cer, “pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă”.
Un exemplu de stat în care sistemul politic a dat roade excepţionale ar fi Egiptul Antic. Acolo politica nu se făcea într-un sens materialist, cum se face azi în marea majoritate a cazurilor, ci avea mai mult conotaţii spirituale. Toţi oamenii erau fericiţi şi mulţumiţi de condiţia lor, iar motive pentru răscoale nu prea existau. Politica avea un sens sacru, cel aflat la putere, faraonul, era un exemplu demn de urmat de toţi cetăţenii: respecta în traiul său anumite reguli, aceleaşi pe care trebuiau să le respecte si ceilalţi. Dar în ziua de azi s-au pierdut sacrul şi spiritualitatea, iar mai toţi sîntem interesaţi numai de cîştigul material. Tocmai asta este problema. Mulţi contemporani consideră că am fi superiori celor care au trăit înaintea noastră prin cunoştinţele dobîndite, însă civilizaţia egipteană ne este net superioară. Şi chiar dacă există tot felul de speculaţii pe tema asta, totuşi, ce rămîne cert este dezastrul politic din ziua de azi: ne aflăm într-o perioadă de tranziţie şi ne vom mai afla multă vreme dacă nu vom face nimic pentru a ne schimba în bine.
